Acesta-i drumul crucii mele,
Blestem al existentei fara tine.
Umblat in foarte multe feluri,
Nemaisfarsit al dorurilor mele.

Adesea, presarat cu multe-opriri,
Din ere eminesciene.
Purtandu-mi singur propriul plug,
Neascultat si ne-ntrebat de nimeni.

In spate-mi, pamantul va fi fost arat si semanat,
Apoi cu sete veti culege tot sangele din trupul meu.
Pe drumul crucii mele existentiale,
Vor rasari apoi flori din Sumatra,
Rafflesia arnoldi va ascunde-n ea trecerea mea,
Prin nestematele idei din gandurile tale.
Pacat insa ca tocmai ea ... rafflesia,
E alintata si cu numele de ... „pasarea cadavru”.

Si multe craciunite, flori de nu ma uita,
Vor rasari pe langa rafflesia din inima mea,
Menite-anume pentru-a-mi aminti
Ca cerul nu-mi va implini nici o dorinta.

Iar la sfarsit de drum al crucii mele,
Din sangele trupului meu,
Va rasari pentru eternitate o regina ...
Un fir de iasomie frumoasa si senina.