Am adunat privirile tuturor oamenilor pe lângă care am trecut
Din toate le-am ales pe cele mai negre
Si-acum le păstrez în mine, pentru a nu mă mai feri de ele
A ta-mi lipseşte ... nu te-ai uitat niciodată urât la mine.

Mă simt captiv in gândurile tale ...
De parc-aş fi un rege pe tronul lui ...
Singur, înconjurat de propria-i orbire.
Leaga-ma la ochi cu parul tau ... şi nu uita ...
De gât, c-un lanţ, legat de glezna ta subţire.

Si-apoi, nemaivăzând, nu va mai trebui să-ţi faci nici o problemă,
Nu voi mai şti niciodata pe ce drum sunt ... dacă mă-ntorc sau dacă plec
În neputinţa mea de a te mai vedea ...
Voi avea nevoie numai de vocea ta.
Să nu taci niciodată ... fiindcă dacă voi înebuni-n tăcerea mea
Voi vrea să văd din nou ... si-ţi voi dezlega părul din jurul ochilor mei
Si-atunci voi vedea că sunt legat de glezna ta ... şi voi pleca.

Adună-ţi si tu toate privile, uită-te urât la mine
In felul acesta vom scăpa amândoi ...
Si eu de tine, si tu de mine ... crede-ma.

După ce vei fi scăpat de mine ... vom rămâne amândoi c-o amintire
Ce ne va însoţi întreaga viaţă ... mai bine aşa,
Decât cu regrete de iubiri ne-ntâmplate.

Acum poate-nţelegi de ce n-ar trebui sa-ţi tai părul niciodată.