Deşi ai nevoie, de lecţii pe care să ţi le dau cu linguriţa
Despre ecuaţiile universului meu absurd,
Să te las să le mesteci bine si abia după aia
Să te comndamn pentru negândire.
Deşi ai nevoie de invăţăminte,
Pe care sa ţi le las scrise pentru toată viaţa, in micul tău jurnal,
Să te las sa le citeşti de multe ori inainte să te condamn de prea-orbire.
Deşi ai nevoie de multe iertări,
Inainte de toate pedepsele pe care le meriţi
Deşi nu ştii să vezi decât drept,
Eu nu pot decât să aştept să pleci.

Atunci voi putea să reiau povestea, cu alta,
Si o voi aştepta să plece şi pe ea.
Apoi cu multe altele... care vor face la fel ...
Vă veţi intoarce toate între timp,
În timpul care mi-a rămas pan’ la sfârşit
La fel cum au făcut şi toate cele care-au fost până acum.
Mie-mi rămâne doar sa înteleg
De ce atâtea regrete târzii si-atâtea lacrimi sangerii ... .

P.S.  Iubirea nu e sinonimă cu fericirea.