Ion Minulescu - 1928

Iartă-mă că te salut numai din uşă...
Te-aş pofti şi-n casă,
Dar mi-e teamă
Că-mi aduci aceeaşi veşnică papusa
Şi acelaşi vechi refren de panoramă!...
Iartă-mă că-ţi spun ce cuget, Moş Crăciun...
Dar eu - zău - nu văd de ce mai vii!...
Ce folos că eşti bătrîn
Şi-ai suflet bun,
Dacă-n tolbă n-ai decît minciuni pentru copii!...

Nu-ţi mai pierde timpul cu poveşti
Pentru cei ce nu mai cred în ele...
Tu - e drept - n-ai fost decît aşa cum eşti -
Omul cu papusi de porţelan
Şi acadele...

Dar eu nu mai sunt copilul de-altădată,
Să mă-ncant numai de chipuri ce se şterg -
Mie-mi trebuie-o femeie adevărată,
Nu femei-papusi de Nurenberg!...

Iată!...
Asta este tot ce-am vrut să-ţi spun...
Şi ţi-am spus, să ştii şi tu ce-aş vrea!...
Ţine minte,
Ţine minte, Moş Crăciun...
Şi la anul, dacă vii din nou, să-mi vii cu Ea!...